Stiri

Volumul, editat de către dr. Carmen-Irène Atanasiu ÅŸi Maria Grosu, a fost prezentat unui public numeros constituit din colegi de generaÅ£ie ai regretatului contraamiral, reprezentanÅ£i ai „Clubului Amiralilor”, ai Ligii Navale Române, ai Åžcolii de MaiÅŸtri Militari a Marinei ÅŸi ai societăţii civile.

Manifestarea a fost onorată de un prezidiu constituit din: comandantul Comandamentului Flotei, contraamiral de flotilă dr. Alexandru MîrÅŸu, contraamiral de flotilă (r) Niculae Åžtefan („Clubul Amiralilor”), dr. Carmen-Irène Atanasiu (VicepreÅŸedinte Liga Navală Română, filiala ConstanÅ£a), dr. Florin Stan (ÅŸef SecÅ£ie, Istorie Muzeul Marinei Române), prof. univ. dr. Valentin Ciorbea (Facultatea de Istorie ÅŸi ÅžtiinÅ£e Politice, Universitatea „Ovidius” ConstanÅ£a) ÅŸi jurnalista Maria Grosu (Revista „Marea Noastră”).

„ContribuÅ£ii la o istorie navală în date” (540 pag) a apărut, anul acesta, la Editura Muzeului Marinei Române, consilierii ÅŸtiinÅ£ifici ai volumului fiind lect. univ. asoc. dr. Andreea Atanasiu-Croitoru, contraamiralul de flotilă (r) Dan Leahu ÅŸi comandor (r) Anton Bejan.

Mai multe fotografii de la eveniment puteti vizualiza pe pagina de Facebook a site-ului www.marinarii.ro

Atunci când am acceptat să particip la realizarea acestui proiect, nu m-am gândit nici un moment la gradul de dificultate pe care îl incumbă editarea unei lucrări aflată doar în stadiul unui proiect nepregătit, încă, să vadă lumina tiparului ÅŸi al cărui autor nu mai este în viaţă, pentru a putea consilia, potrivit punctului său de vedere, desfăşurarea acestui proces.

O cantitate uriaşă de date, adunate ÅŸi selecÅ£ionate de omul muncitor, consecvent ÅŸi pasionat în tot ceea ce făcea care a fost contraamiralul George Petre, aÅŸtepta să vadă lumina tiparului, venind în întâmpinarea celei mai aprige dorinÅ£e pe care părintele lor o avea în acea perioadă, fără să ÅŸtie că va pleca dintre noi, dar, poate, presimÅ£ind. Nu sunt cuvinte deÅŸarte. Fiecare persoană din anturajul său apropiat ÅŸtia că spaima de a nu putea finaliza cartea la care lucra de ani de zile, îl măcina.

Este cu siguranţă meritul doamnei Maria Grosu, cea mai apropiată colaboratoare pe care a avut-o în anii care i-au precedat sfârÅŸitul, în legătură cu acest proiect dar ÅŸi cu editarea revistei „Marea Noastră”, care, cu mare putere de convingere ÅŸi spirit întreprinzător, a făcut tot ceea ce este cu putinţă pentru ca cea mai arzătoare dorinţă a celui care a fost omul ÅŸi profesionistul George Petre, să devină realitate.   

Abordată de prietena ÅŸi colega mea Maria Grosu, dar ÅŸi din respect pentru ofiÅ£erul de marină cu care am colaborat de-a lungul întregii mele cariere, am acceptat să mă implic în transpunerea în viaţă a proiectului unui om care, deÅŸi legat de destinele Marinei Militare prin funcÅ£ii de deosebită răspundere, a găsit timpul necesar pentru trăirea unei „vieÅ£i paralele”, o viaţă dedicată cercetării istorice ÅŸi scrisului, concretizată printr-o importantă contribuÅ£ie la răspândirea cunoÅŸtinÅ£elor despre marină ÅŸi stimularea interesului pentru îndeltnicirile legate de ape în România.

Citind ÅŸi aprofundând manuscrisul, conÅŸtientă de sarcina ingrată ce-mi revenea, am oscilat, nu odată, între mai multe variante care puteau fi alese, privind structura ÅŸi economia lucrării ÅŸi mă refer, fiind vorba despre o istorie în date bazată pe cronologie, în primul rând la periodizare.

Periodizările au decurs din compararea diferitelor cronologii care au dus la un sistem de clasificare a civilizaÅ£iilor în funcÅ£ie de situarea acestora în timpul astronomic ÅŸi de durata lor. În cadrul acestora se operează cu o serie de concepte ierarhizate precum eră, epocă, perioadă, fază, etapă. Pragul dintre unităţile de periodizare este totdeauna desemnat de schimbări socio-culturale de amploare, mai profunde sau mai superficiale în raport de nivelul ierarhic al unităţii. DeÅŸi am fost tentată să organizez materialul conform periodizării clasice a istoriei, prevalându-mă de această definiÅ£ie, am hotărât să rămân la periodizarea aleasă de autor, bazată pe două criterii importante, având în vedere specificul lucrării: tipul de navă folosit cu predilecÅ£ie într-o anumită epocă, ceea ce de altfel, o ÅŸi caracterizează din punct de vedere al evoluÅ£iei mijloacelor navale[1] ÅŸi marile evenimenteale istoriei universale[2], în care marinele militare ÅŸi comerciale ale statelor lumii au avut, nu odată, un rol hotărâtor în evoluÅ£ia evenimentelor. 

DeÅŸi autorul îÅŸi etichetează cu modestie lucrarea ca fiind o istorie navală în date, el depăşeÅŸte aria unei stricte prezentări evenimenÅ£iale, subiectele alese având un caracter mult mai larg, dând volumului, cu adevărat, un caracter enciclopedic. Enumerăm câteva alese aleatoriu: descoperiri geografice, expediÅ£ii de cercetate ÅŸtiinÅ£ifică a Oceanului Planetar, regim juridic maritim ÅŸi fluvial, personalităţi care, la un moment dat au schimbat mersul istoriei, cu urmări directe asupra istoriei navale ÅŸ.a. 

Ceea ce este mai puÅ£in caracteristic acestui gen de lucrări, este faptul că autorul vine cu păreri sau aprecieri personale în legătură cu un eveniment sau altul, mai ales cu cele petrecute în anii când el însuÅŸi, alături de colegii săi, punea umărul la dezvoltarea Marinei Miltare române. Am păstrat cu grijă acest gen de abordare considerând că este unul din elementele care, alături de inserarea unor momente din evoluÅ£ia marinei naÅ£ionale în cronologia istoriei navale universale, dau originalitate volumului.

Având în vedere că întotdeauna se găsesc critici acerbi atunci când apare o lucrare, mai ales de acest gen, istoria, indiferent care, fiind un domeniu în care mulÅ£i se consideră atotcunoscători, consider necesar să subliniez faptul că absolut toate reperele sunt în exclusivitate alegerea semnatarului acestui volum. Dar, din cauza faptului că materialul nu era prelucrat în vederea publicării, au fost necesare unele intervenÅ£ii în text, pe care autorul cu siguranţă le-ar fi operat dacă destinul i-ar fi dat timpul necesar. În cele ce urmează le voi enumera pe cele mai importante.

În datarea evenimentelor am păstrat stilul vechi/nou (ex 1829, sept. 2/14 – Tratat de pace ruso-turc) acolo unde autorul a practicat acest sistem; la datarea reperelor unde s-ar fi pretat acest stil, dar a fost ales unul dintre ele, am datat totul potrivit calendarului gregorian[3], pentru eliminarea eventualelor confuzii ÅŸi pentru ca textul să coincidă cu informaÅ£iile din alte lucrări similare pe care autorul le-a consultat.

Am introdus datele tehnice ale fiecărei nave sub genericul Caracteristici, dar numai acele date menÅ£ionate de autor în manuscrisul original.

Sursele de informare folosite de autor, extrem de diverse, m-au determinat să aduc toate numele personalităţilor la Å£ara de origine, Å£inând seama de faptul că unele ţări, de exemplu FranÅ£a, transformă numele proprii potrivit propriei etimologii.

Pentru o mai bună orientare în epocă, pentru conducătorii de stat am adăugat anii de domnie sau de guvernare, pentru celelalte personalităţi menÅ£ionate am dat anii de viaţă.

În ceea ce priveÅŸte aparatul critic (subsolul paginii), acesta aparÅ£ine, în cea mai mare parte, editorilor. Am folosit această metodă pentru a face unele adăugiri, acolo unde se impuneau unele explicaÅ£ii suplimentare, fără a interveni în textul original. De exemplu, am suplimentat datele pentru unele personalităţi ale istoriei României, din dorinÅ£a de a echilibra, uneori, proporÅ£ia vis-á-vis de cele ale istoriei universale. De asemenea, în anumite situaÅ£ii, am transferat în subsolul paginii, cu menÅ£iunea necesară, o parte din informaÅ£iile aparÅ£inând autorului, pentru fluidizarea textului.

Prin tot ceea ce am făcut am încercat să nu atingem nimic din ceea ce reprezenta concepÅ£ia contraamiralului Petre George despre ceea ce a dorit să fie această carte, să nu alterăm sensul celor dorite de el, în ultimă instanţă realizarea unui instrument de lucru care să permită orientarea rapidă în istoria navală, de la începuturi ÅŸi până în zilele noastre. Dar, pentru că suntem conÅŸtienÅ£i că lucrarea este perfectibilă aÅŸa cum este orice volum cu subiect atât de amplu ÅŸi complex,  ne-am permis să modificăm uÅŸor titlul, din Istoria navală în date, performanţă la care George Petre probabil ar fi ajuns, dacă nu ar fi plecat prematur dintre noi, în cel care denumeÅŸte acum acest volum: ContribuÅ£ii la o istorie navală în date.

În cele prezentate mai sus am încercat un exerciÅ£iu de sinceritate pe care, sper, ca cititorii acestor rânduri să-l ia ca atare ÅŸi cu convingerea că nimic din ceea ce ÅŸi-a propus autorul nu a fost alterat sau omis.

Îmi doresc să fi venit în întâmpinarea celor gândite ÅŸi dorite de autor, ÅŸi dacă această dorinţă a fost atinsă, asta se datorează atât discuÅ£iilor pe care le provoca, telefonic, la ceas de noapte, în legătură cu probleme pe care, mai târziu, le-am regăsit în manuscrisul acestei cărÅ£i, cât ÅŸi acelor oameni de suflet care sunt publicistul Maria Grosu ÅŸi contraamiralul de flotilă Nicolae Åžtefan, care au făcut posibilă, material, apariÅ£ia cărÅ£ii, contraamiralul de flotilă Dan Leahu, direct implicat în istoria recentă a Marinei Militare române ÅŸi, firesc, un bun cunoscător al evoluÅ£iei acesteia ÅŸi, nu în ultimul rând, istoricului dr. Andreea Atanasiu-Croitoru, din punct de vedere ÅŸtiinÅ£ific ÅŸi redacÅ£ional, „capul limpede” al acestui volum.  

Expert Patrimoniu Naval